Specii și cultivaruri
Lilium candidum L. (crinul fecioarei). Deși
discutabile, Sudul Europei și întregul spațiu mediteranean, sunt
considerate locurile de origine ale acestei specii. Acesta este
cel mai cunoscut crin la noi cu denumirea de crinul alb. Tulpina
florală măsoară 100 -180 cm. și se termină cu 12-20 flori albe și
puternic parfumate. Bulbul este foarte mare (20-25 cm.în
circumferință), alcătuit din solzi foarte cărnoși. Iernează bine
împreună cu o rozetă de frunze lanceolate ce se formează în cursul
toamnei. Înflorește în luna iunie.
Lilium longiflorum Thunb. (crinul Paștelui,
easter lilies). Provine din Extremul Orient: Japonia (insulele
Riu-Kiu, Okinawa, Amami), Taiwan, din regimul cu climat tropical.
Se cultivă mult în cultură forțată. Tulpina crește înaltă de
60-100 cm. și poartă în vărf căteva flori albe, trompetiforme,
lungi de 15-20 cm. sau mai mult. Înflorește în iulie. A fost una
din cele mai studiate specii, din perspectiva culturii forțate
pentru obținerea înfloririi odată cu sărbătoarea paștelui. În
prezent se caută culori noi.
Lilium regale Wilson. (crinul regal sau
imperial). Este originar din China.Posedă bulbi mari de culoare
purpurie și tulpini florale înalte de 50-100 cm. pe care se inseră
frunzele îngust lanceloate, aproape liniare. Florile (3-5) sunt
mari, larg deschise și cu vârfurile diviziunilor ușor răsfrânte în
afară. Coloritul este alb cu irizații galbene pe partea internă și
cu o dungă mediană violacee de-a lungul fiecărei tepale. Sunt
parfumate discret.Înflorește în iunie. Necesită, pentru iarnă, o
ușoară protecție cu mulci de paie sau frunze.
Lilium speciosum Thunb. (syn.L. lancifolium
Hort.) Are originea în extremul Orient (Japonia, China, Coreea).
Prezintă bulbi mari,cu solzi groși, de culoare roșu-purpuriu.
Tulpina florală are înălțimea de 80-100 cm. Frunzele bazale sunt
ovale, iar celelalte au formă lanceolată.Florile, 8-10 la număr,
sunt mari (15 cm. în diametru),colorate alb-roz, cu puncte
purpurii și cu vârfurile tepalelor mult răsfrânte în afară.
Înflorește în iulie-august.
Alte specii: L. auratum Lindl.,
L. croceum Chaix,
L. superbum L.,L. tigrinum
K.G.etc.
În prezent, se cultivă foarte mult diverse grupe de hinrizi,
dintre care mai importante sunt: hibrizii olandezi, hibrizii
asiatici (sau Mid-Century), hibrizii orientali și hibrizii LA
(L.longiflorum x hibrizii asiatici) care posedă și parfum deosebit
de plăcut.
Cultivarurile ce aparțin acestor grupe (tabelul 51) se disting
prin: cultura pe durată scurtă și aproape în tot timpul anului,
toleranța la boli și la uscarea florilor în teacă, calitatea
superioară a florilor și rezistență la transport. De aceste
însușiri se va ține seama, în principal, la alegerea sortimentului
pentru cultura forțată.
